Ion Colojoară

S-a născut în anul 1932, în localitatea Vrani, jud. Caraş-Severin, numindu-se Cristiu Ioan Titu. Pseudonimul Colojoară şi l-a luat după numele unchiului său.

A urmat 7 clase în satul natal. Încă pe când era pe băncile şcolii i se vădeşte talentul literar. A fost stimulat să scrie şi de ţăranul Ilie Crăciunel din Răcăjdia, stabilit, prin căsătorie, în localitatera Vrani. Fiind mobilizat tatăl său în Primul Război Mondial, Ion Colojoară nu şi-a putut continua studiile, aşa că a rămas, acasă, la coarnele plugului. În noaptea de Rusalii – 18 iunie 1951 – împreună cu ai săi şi cu 62 de familii din Vrani, a fost deportat în Bărăgan, de unde s-a întors acasă, în anul 1956.

Cu începere din anul 1970, el a făcut parte din Cenaclul „Paul Târbăţiu”, care şi-a avut sediul în mai multe localităţi din Caraş-Severin: Grădinari, Greoni, Oraviţa, desfăşurându-şi o bogată activitate, sub îndrumarea unor spirite generoase, precum sunt Ada Cruceanu, Iacob Roman, Ionel Bota, Ion Frumosu. Începând din anul 2002, a făcut parte din Cenaclul „Căraşul”, care a editat revista bianuală „Vatra Căraşului”, destinată, în principal, creaţiilor condeierilor ţărani. De-a lungul timpului a colaborat la publicaţiile „Vasiova” lui Tata Oancea, „Flamura”, „Timpul”, „Semenicul” (Reşiţa), „Orizont” (Timişoara), „Vatra Caraşului” (Oraviţa). A fost cuprins în volumele Stare de dor (antologie îngrijită de Ion Meiţoiu, Bucureşti 1983) şi în Antologie de poezie în Aurel Turcuş grai (1975-2003), Editura Marineasa, Timişoara 2003. În anul 2003, a publicat, la Reşiţa, volumul de poezie A treia tinereţe.

Din ”Poezie în grai bănățean” -Antologie – Aurel Turcuș